Oltenia

Oltenia este străjuită la N de Carpaţii, la S de Dunăre, la E de Olt, la V de zona Banatului. Toată această întindere este străbătută de un folclor coregrafic excepţional de bogat,

care deţine un loc de frunte în ansamblul stilului românesc de joc. Oltenia cuprinde un folclor coregrafic cu un repertoriu variat şi numeros, dansurile olteneşti sunt energice, repezi, necesitînd agerime şi virtuozitate, cu deplasări rapide şi schimbări de direcţie în care se întîlnesc foarte des paşi încrucişaţi, bătăi şi sincope, fluturări de picioare şi pinteni, elemente care definesc caracteristica stilului oltenesc.

Deşi Oltenia se împarte din punct de vedere folcloric în trei zone principale care corespund ţinutului de câmpie, deal şi munte, - respectiv sudul, centrul şi nordul regiunii – jocul popular oltenesc, în ansamblul său apare foarte unitar.

Repertoriul de joc al Olteniei este foarte bogat şi variat. În mod curent, se întâlnesc aproape în fiecare comună 20, 30, 40 de jocuri şi nu puţine sunt comunele care depăşesc aceste cifre. Un exemplu în acest sens este comuna Orodelu unde au fost depistate peste 80 de jocuri populare. Repertoriul de jocuri olteneşti cuprinde un număr foarte mare de Hore de mînă şi Sîrbe batute, Rusteme, Alunele, Brâuleţ, Brâu, Galaon, Trei păzeşte, etc.

Oltenia este zona cu cele mai diversificate nume de dansuri. Ele poartă nume de flori, plante şi fructe (Bobocica, Busuiocul, Trandafirul, Crăiţele, Alunelul, Dudele, etc.), de animale (Vulpea, Şobolanul, Peştişorul, Ariciul etc.), de păsări (Bibilica, Cinteza etc.), de femei (Ileana, Stumăria, Zinca, Marioara, Simianca), numele celui care a creat dansul respectiv ( Sârba lui Tache, Sârba lui Moacă etc.), de locul de provenienţă (Dunăreanca, Dobruneanca, Olteneasca, Rustemul de la Urzica, Brâuleţul de la Bistreţ etc.), de obiecte casnice şi meşteşuguri (Troaca, Fusul, Iţele, Resteul, Costoreasca, Brutăreasa etc.).

Jocurile olteneşti sînt în marea lor majoritate mixte, nu lipsesc nici jocurile de fete şi cele bărbăteşti. In Oltenia de nord acolo unde s-au aşezat ungurenii şi ciobanii veniţi din Ardeal, dar nu numai acolo, se gasesc şi jocuri de pereche, sau o combinaţie între jocurile de grup, horă sau sârbă şi jocurile de perecehe. Jocurile olteneşti sunt însoţite de strigături care au în general rol de comandă. Jocurile mixte se defăşoară în cerc şi semicerc, cele bărbăteşti în linie, iar cele de fete în cerc sau semicerc.

Un loc aparte în aceasta zona il are Obiceiul Calusului. Magic, dramatic şi fascinant, neîntrecut şi neelucidat, puternic şi nepieritor, străvechi de când există viaţă pe pământ, purtat în inimă ca pe o icoană a sufletului, păstrat din vechime printr-un tainic jurământ, neştiut nici astăzi, Căluşul, străbate milenii să ne aline şi să ne cutremure sufletul.

Căluşul a fost inclus de UNESCO, la sfârşitul anului 2005, pe lista capodoperelor imateriale ale omenirii, alături de alte 43 de datini şi obiceiuri străvechi din toată lumea. Înscrierea pe lista UNESCO a patrimoniului mondial imaterial face cunoscut lumii întregi o fărâmă preţioasă a tradiţiei româneşti, această recunoastere fiind o şansă pentru supravieţuirea sa.