Transilvania de Sud

Această zona oferă imaginea unor ritmuri interesante de 7/16 şi 10/16 întîlnite în dansurile Fecioreşti şi în Purtate. În această zonă pe

lîngă Purtată, Fecioresc şi Haţegana, care sunt dansuri nelipsite din ciclul de joc al zonei de sud, se întîlnesc şi dansuri comune versantului sudic al Carpaţilor ca: Brîul, Jiana, Mocăneasca, Danţul, Hodoroaga etc.

Această zonă cuprinde: (Hunedoara, S.Alba, Sibiu, Braşov, Covasna). În această zonă predomină jocurile de perechi, doar Brîul, Hora şi Sîrba se dansează în grup, iar fecioreasca reprezintă un joc de mare virtuozitate şi îi oferă fiecărui dansator ocazia să îşi dovedească măiestria. La joc dansurile se succed în mod ciclic, într-o ordine prestabilită de tradiţia fiecărei localităţi. Fiecare sat îşi are ciclul lui de jocuri în combinaţie de cite trei care se cintă fără întrerupere. La Răşinari-Sibiu ordinea este: Învîrtită-Sîrba-Haţegana; la Beriu- Hunedoara ordinea este alta: Învîrtită-Haţegană-Vals.

În partea Tîrnavelor se găsesc şi jocuri care sunt acompaniate vocal, se presuune că la început acestea a fost jocuri rituale, actualmente fiind numite “purtate de fete”. Un loc important între jocurile din Transilvania îl ocupă Căluşerul. La origine a fost un joc ritual, desfăşurat probabil în aceiaşi perioadă cu Căluşul din Muntenia şi Oltenia în perioada Rusaliilor, devenit de la sfîrşitul secolului XIX-lea joc ce însoţeşte cetele de feciori care colindă cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Acompaniamentul muzical este susţinut în primul rînd de vioară, braci şi contrabas, iar uneori în componenţa tarafului intră şi ţambal şi clarinet.

Nu puteam încheia succinta imagine a folclorului coregrafic românesc fără a arata o particularitate deosebita care îl însoţeşte pe tot timpul desfăşurării sale, angrenându-l într-o manifestare sincretică de creaţie populară. Este vorba de însoţirea dansului cu creaţia poetica. În timpul dansului flăcăii şi fetele zic strigături a căror manieră interpretativă diferă de la o zonă la alta. În Moldova se strigă sacadat pe ritmul paşilor. În Oaş şi Maramureş, ţipuriturile se cântă în intonaţii interesante, specifice. În Transilvania de centru şi sud ca şi în ţara Crişurilor se desfăşoară adevărate dialoguri între fete şi băieţi, iar în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea aceste strigături au rolul de conducere a dansului prin anunţarea figurilor.